prietenii
Am fost la o bauta wiz za boiz. Pula mea, n-am participat la o intrunire din asta voluntara de aproape un an. Stii, prietenii de catarama, cu care ai baut in vremurile de haducie, atat, ca putea sa puna in miscare o moara cu apa, una din aia mai mica…
Bem… Eu nu beau bere, ala nu bea vin rosu, altul nu bea tarie. Ne-am ramolit in pula mea. In conditii nomale beam si spirtul medicinal.
Pornim discutii. Comentam, pizdele. Vorbim vulgar. Divulgam fetish-urile. Cacaturi. Nu mai avem nimic in comun in afara de istorie. Totul pare o simulare. Reeditam trecutul. Povestim istorie si radem la fel. Nu avem prezent si nici viitor.
Unii zic, ca prietenul la nevoie de cunoaste. Pula mea! Adica trebuie sa fii in cacat, ca sa fii cu prietenii. Nu functioneaza si la bine si la rau, cum zice ofiterul de stare civila. In rest, da-i in pula mea! Stam acasa, lingem pizda nevestii – metaforic vorbind – bem moderat la nunti, botezuri si receptii, facem totul ca la carte, cum am fost educati si ne miram, ca parca lipseste ceva din viata. Ok. Nu mai combinam pizde, ca avem saiba trasa si suntem modelul fidel, dar chiar a devenit greu sa ne adunam sa ne facem muci?
Unii zic, ca oamenii se schimba, altii zic ca nu se schimba. Ambele grupari se considera destepti. Eu sunt de parere ca nu se schimba, numai majoritatea ca intra in rolul unui stereotip, care a fost model in educatia noastra. Modelul “Asa se comporta un om responsabil si educat”.
Acum sunt convins, ca cei care iau in serios codul bunelor maniere, devin niste oameni, fara personalitate, cu o gramada de filtre, fara exteriorizare, un fel de model predefinit de societate, fara quaie!
In schimb, daca expui personalitatea si spui lucrurilor pe nume, tot anturajul exercita o presiune pe tine si te avertizeaza ca ba “nu e frumos ce faci”, ba “te porti ca un taran”, ba “esti de prost gust”, pula mea…
Nu mai stiu ce inseamna prieten. Conform stereotipului, obligatoriu trebuie sa fii in cacat, ca sa-ti vezi cine-ti e prieten. Pula mea, cum avansezi in varsta, relatiile devin tot mai complicate. Esti obligat de conjunctura sa te porti responsabil. Adica ordinea prioritatilor trebuie sa fie: familie, copil, sotie, parinti, socrii, servici, rude, prieteni, tu, etc… Daca nu respecti aceasta ordine, in secunda 2 esti acuzat de iresponsabilitate, needucare si egoism.
Eu imi bag pula – metaforic vorbind – si imi asum rolul de ultimul mohican si o sa fac cum cred eu ca e mai bine. Ma fut in codul bunelor maniere, in toate valorile societatii si fac ce cred eu ca este bine. Sper sa devin o sursa de inspiratie pentru unii…



Comentarii Recente