quaie.ro

Pe lumea asta, oamenii se intalnesc si ajung in niste combinatii incredibile.

Toti sunt bine educati, asta insemna obligatoriu ca nu pot sa spuna lucrurile pe fata. Fiecare isi etaleaza o ipocrizie bine sau mai prost pusa la punct. Dar efortul cel mai mare este depus in faptul sa trecem peste intalnire/eveniment, fara sa jignim pe nimeni.

Nu inteleg de ce trebuie sa-ti irosesti energia pe ipocrizie? De ce este mai usor sa tolerezi toate lucrurile care te deranjeaza? De ce este asa de greu sa zici ceva ce ar putea sa deranjeze de pe altii?

Sunt oameni, pentru care adaptarea inseamna sa tolereze pe cei care le supara si sa nu faca/zica nimic ce ar putea sa deranjeze pe altii. Le e frica sa lasa personalitatea lor la suprafata.  Sau poate nu e nimic ce ar putea sa iasa la suprafata. Poate sunt goi inauntru sau au o personalitate primitava + ce au invatat acasa, la scoala si de la TV.

Sunt oameni, care n-au prieteni, doar familie, vecini si cunostiinte. Sunt oameni, care n-o sa aiba niciodata prieteni, ca nu pot sa fie sinceri sau sinceritatea nu-si are rostul, ca n-au pareri proprii.

Prezenta acestor oameni in activitatile de socializare, provoaca un fel tensiune latenta in grup. Pur si simplu observi, ca nu se simt bine. Vrei sa-i faci sa se simta bine, dar nu reusesti sau poate n-ai pe cine. Vrei sa-i ajuti cu sfaturi, dar te refuza politicos ca nu esti compatibil. Prefera sa mohneasca in lumea lor primitiva, trece viata pe langa ei, au tot timpul un sentiment de insatisfactie si au niste complexe uriase. Dar daca cumva reusesti sa intri in lumea lor, devin ostili, chiar violenti, simt ca le-ai violat intimitatea, le e frica ca le faci ceva, care sa-i schimbe. Si din acel moment fac tot posibilul sa dispari din viata lor, pur si simplu esti bagat in categoria “cunostinte” si nu exista drum de intoarcere.