quaie.ro

oarecum legat de subiectul atacat mai inainte, azi am avut parte de una dintre cele mai speciale, periculoase si delicate situatii (mai rau ca 007) – si anume senzatia de cacare acuta atunci cand te afli la distanta de homebase

prerequisites are simple – mancat cat mai putin, efort si un triunghi (atat) de toblerone + apa rece una bucata pahar; pedalat prin caldura pana la locatia 2, unde se intra intr-o camera cu AC – temperatura apropiata de 20 grade…..

moment in care dupa o perioada relativ scurta (15 min)  intra in scena o oarecare stare de jena, ptr inceput; urmeaza crampe, senzatie de voma, cheful de vorba dispare (tre sa tii gura inchisa ca sa nu decartezi pe tine), si din nou crampe, o durere surda care poate fi eliminata doar prin eliminare

eh, si aici intervine beleaua: deja esti pe drum (fara masina, de data asta) si ai de mers/pedalat vreun kilometru …. m-am simtit ca in flags of our fathers sau pula mea filmul ala al lui mel gibson, cu soldi armericani care infruntau pericolul …  ce-a zis armstrong pe luna cu pasul mic care este un salt urias ptr mankind e cacat, fiecare pas era un calvar nici nu mai stiam ce vreau sa fac, sa ma concentrez ca ma doare stomacul, sa ma concentrez pe sfincter sa il tin incordat sa nu am scurgeri sau sa tin gura inchisa sa n-am impresia ca decartez pe mine ……

nu mai intru in detalii, dar a fost unul dintre cele mai lungi drumuri pe care le-am facut pana acum; imi aduc aminte vag de o situatie asemanatoare din copilarie cand a trebuit sa iau tramvaiul tot ptr o urgenta maro de gradul zero

in schimb finalizarea a dat o senzatie care face toti banii

viata bate filmul, te pisi pe imdb