corporatistii
Primesc de la quaie acest mail:
_ _SEX CORPORATIST. CUM FAC SEX CORPORATISTII [1]
Prea bun ca sa nu fie publicat textul de mai jos. L-am primit pe mail,
il dau mai departe, in eter. Mi-as dori sa stiu cine l-a scris. Are
toata admiratia mea:“Imi plac leoparzii, suricatele, poneii si corporatistii. Dar
corporatistii imi plac cel mai mult. imi place cum umplu ei trecerile de
pietoni din Pipera seara la sase, cind ies de la serviciu, ca niste
turme de bizoni imbracati biznis, cu fete de robotei dezumanizati de
firma care se hraneste cu suflete. Nici nu te mai intrebi de ce dracului
nu pun astia semafoare pentru pietoni pe Dimitrie Pompei ala, ca sa mai
opreasca din puhoi si sa poti sa treci si tu cu masina. N-ai timp. Esti
prea fascinat de corporatiste, aceste erbivore la cura cu privire de
antilopa gnu nefu… si glezne de hipopotamita brazilianca. Te abtii cu
greu sa calci vreo doua-trei. Ai face-o doar asa, de curiozitate, ca sa
vezi daca tipa. Nu de alta, dar nu le crezi in stare de emotii atit de
puternice. Cum sa tipe? Ar muri si atit. De fapt, corporatistii nici
macar nu mor. Ei ies din uz.Cit mai traverseaza treizeci de capete, te gindesti amuzat cum s-or
fu… oamenii astia. Sigur baga englezisme ca sa simuleze pasiunea
(altfel inexistenta). O ard cam asa:- Gaby, vreau un orgasm ASAP!
- Of course, draga mea, dar wait a minute, ca n-am feedback pozitiv de
la my dick!- Ohhh, ce cute, he’s on burnout?!
- E dead.
- Focuseaza-te pe my tits, poate o get it up!
- You call those badges tits?! Daca-ti pui niste comprese iti trec!
- Lasa vrajeala, ai deadline pina la 8 jumate sa fii hard.
- Fi-mi-ar rate-cardul de ris, cre’ca mi-a ramas tot singele in
brainstormingu’ de la sfirsitu’ programului!Eu as face gradini zoologice cu corporatisti. Multe custi mari, fiecare
cusca reprezentind o firma. Sa-si traiasca viata in custile alea mai
generoase decit cotetele in care lucreaza cu adevarat. Sa fie hraniti cu
covrigi, iaurt si brinzoaice si sa faca in cusca, la vedere, toate
prostiile pe care le fac ei in cea de doua lor existenta, job-ul:
teambuilding-uri, diplome pentru angajatul lunii, iesiri din cusca-sediu
in cusca-club (unde se distreaza refulindu-se la karaoke şi bind
cocktailuri sau intre 3 si 5 beri), premii pentru angajatul lunii,
drumetii in custi muntoase, bonding in jurul focului de tabara cu multa,
multa ipocrizie. Ca vaaai, ce buni prieteni sintem noi, cit de mult ne
apreciem unii pe ceilalti si ce echipa unita si mustind de coeziune
alcatuim! Ptiu ptiu ptiu!
Acum sa incep comentariul. N-am putut nici macar sa zambesc la mail-ul asta. Deja e mainstream sa faci misto de corporatisti. Pot sa zic, ca n-am nicio treaba cu ei, pana nu intra in lumea mea, sa faca mizerie cu ideile din lumea lor. Stereotipul corporatistului, sunt aia saraci, de obicei veniti de la tara(Targoviste), care au ajuns la oras si au un trai “bun”, au “reusit in viata”, cum se zice. Aia care au crescut la oras si au avut un trai decent, aia sunt altfel. Sunt mai putin aroganti si mai putini batuti in cap. E o diferenta uriasa intre imigranti si nativi. Dar toti sunt bagati in aceeasi oala.
Alt aspect important este adaptarea. Ala din Bucuresti, cu mentalitate de bucurestean, nu va supravietui la Sibiu, brasoveanul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la Bucuresti, iar niciunul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la tara. Daca omul schimba mediul, trebuie sa se adapteze, daca vrea sa supraveituiasca si sa nu cada in depresie.
Comportamentul corporatist este rezultatul adaptarii celor care si-au schimbat mediul si au supravietuit. Se simte in comportamentul lor, ca e ceva sintetic si ca fac ceea ce fac, ca “asa se cere”, fara sa se indoiasca. Daca vii dintr-o familie saraca si ti-ai ridicat nivelul de trai, o sa tragi cu dintii, sa nu mai ajungi acolo de unde ai plecat. Asa se nasc “curvele” la ambele sexe.
Totul e rezultatul adaptarii. Putem sa radem de ei, dar nu in mediul lor, ca acolo ne dau clasa…
Jean Rostand: “To be an adult is to be alone.”
[asta intrase in spam automat, cred ca oricum e deampulea, dar imi place filosofia
]
mai da-te-n pula mea, probabil ca nu ai digerat ultimele resturi de corporatist din tine si de aia faci pe intelegatorul; eu nu am zis ca sunt fara pata (let he who is without sin cast the first stone), am fost si eu corporate acum vreo cativa ani buni, dar nu vad care este problema !?
daca nu vreau sa fiu oaie si sa ma inregimentez intr-o turma si sa il urmez obedient pe magar fara nicio discutie, si imi permit sa le dau cu pula peste nas, de ce incerci sa le gasesti circumstante atenuante ?
ok, live and let live [1], dar eu zic invers – live and let die [2]
[1] – http://en.wikipedia.org/wiki/Live_and_let_live_(World_War_I)
[2] – http://en.wikipedia.org/wiki/Live_and_Let_Die_(film)
Pana acum vreo luna, doua, i-am condanmat pe corporatisti. Mi s-a parut sa sunt niste sclavi si nu vedeam ce sens are viata lor. Dar intre timp am avut o revelatie si mi s-a schimbat perceptia despre lume.
Dar sunt unde sunt, fiindca simteam, ca si corporatist viata mea nu are sens si daca-mi fut ficatul, o sa fie din cauza bauturii si nu din cauza linsului in cur. Nici acum nu cred diferit, dar trebuie sa ai o optiune, ca sa poti sa judeci asa. Daca optiunea e, acasa cu mama, slapi, seminte de floarea soarelui in fata casei/blocului, lucrarea pamantului cu metode rudimentare sau birou cu aer conditionat, 3 concedii pe an, o locuinta la oras si “capul aplecat sabia nu taie”.
Pentru mine alegerea e simpla.
Ok, n-o sa tolerez un corporatist sa-mi spuna ce e important in viata. L-am retezat subit si vulgar. Dar ii inteleg.
…mi-am amintit de corporatistii aia ieseau din tipar si care nu se duc in concediu de 3 ori pe an, nu ies cu colegii etc. Astia sunt marginalizati si se face misto de ei. Deci nu poti fi intr-o corporatie altfel decat dupa tipar, ca mediul te consuma.
chacun a sa maniere