Uite filmuletul

UPDATE: Sex in public, tot la cehi.

_ _SEX CORPORATIST. CUM FAC SEX CORPORATISTII [1]

Prea bun ca sa nu fie publicat textul de mai jos. L-am primit pe mail,
il dau mai departe, in eter. Mi-as dori sa stiu cine l-a scris. Are
toata admiratia mea:

“Imi plac leoparzii, suricatele, poneii si corporatistii. Dar
corporatistii imi plac cel mai mult. imi place cum umplu ei trecerile de
pietoni din Pipera seara la sase, cind ies de la serviciu, ca niste
turme de bizoni imbracati biznis, cu fete de robotei dezumanizati de
firma care se hraneste cu suflete. Nici nu te mai intrebi de ce dracului
nu pun astia semafoare pentru pietoni pe Dimitrie Pompei ala, ca sa mai
opreasca din puhoi si sa poti sa treci si tu cu masina. N-ai timp. Esti
prea fascinat de corporatiste, aceste erbivore la cura cu privire de
antilopa gnu nefu… si glezne de hipopotamita brazilianca. Te abtii cu
greu sa calci vreo doua-trei. Ai face-o doar asa, de curiozitate, ca sa
vezi daca tipa. Nu de alta, dar nu le crezi in stare de emotii atit de
puternice. Cum sa tipe? Ar muri si atit. De fapt, corporatistii nici
macar nu mor. Ei ies din uz.

Cit mai traverseaza treizeci de capete, te gindesti amuzat cum s-or
fu… oamenii astia. Sigur baga englezisme ca sa simuleze pasiunea
(altfel inexistenta). O ard cam asa:

- Gaby, vreau un orgasm ASAP!

- Of course, draga mea, dar wait a minute, ca n-am feedback pozitiv de
la my dick!

- Ohhh, ce cute, he’s on burnout?!

- E dead.

- Focuseaza-te pe my tits, poate o get it up!

- You call those badges tits?! Daca-ti pui niste comprese iti trec!

- Lasa vrajeala, ai deadline pina la 8 jumate sa fii hard.

- Fi-mi-ar rate-cardul de ris, cre’ca mi-a ramas tot singele in
brainstormingu’ de la sfirsitu’ programului!

Eu as face gradini zoologice cu corporatisti. Multe custi mari, fiecare
cusca reprezentind o firma. Sa-si traiasca viata in custile alea mai
generoase decit cotetele in care lucreaza cu adevarat. Sa fie hraniti cu
covrigi, iaurt si brinzoaice si sa faca in cusca, la vedere, toate
prostiile pe care le fac ei in cea de doua lor existenta, job-ul:
teambuilding-uri, diplome pentru angajatul lunii, iesiri din cusca-sediu
in cusca-club (unde se distreaza refulindu-se la karaoke şi bind
cocktailuri sau intre 3 si 5 beri), premii pentru angajatul lunii,
drumetii in custi muntoase, bonding in jurul focului de tabara cu multa,
multa ipocrizie. Ca vaaai, ce buni prieteni sintem noi, cit de mult ne
apreciem unii pe ceilalti si ce echipa unita si mustind de coeziune
alcatuim! Ptiu ptiu ptiu!

Acum sa incep comentariul. N-am putut nici macar sa zambesc la mail-ul asta. Deja e mainstream sa faci misto de corporatisti. Pot sa zic, ca n-am nicio treaba cu ei, pana nu intra in lumea mea, sa faca mizerie cu ideile din lumea lor. Stereotipul corporatistului, sunt aia saraci, de obicei veniti de la tara(Targoviste), care au ajuns la oras si au un trai “bun”, au “reusit in viata”, cum se zice. Aia care au crescut la oras si au avut un trai decent, aia sunt altfel. Sunt mai putin aroganti si mai putini batuti in cap. E o diferenta uriasa intre imigranti si nativi. Dar toti sunt bagati in aceeasi oala.

Alt aspect important este adaptarea. Ala din Bucuresti, cu mentalitate de bucurestean, nu va supravietui la Sibiu, brasoveanul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la Bucuresti, iar niciunul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la tara. Daca omul schimba mediul, trebuie sa se adapteze, daca vrea sa supraveituiasca si sa nu cada in depresie.

Comportamentul corporatist este rezultatul adaptarii celor care si-au schimbat mediul si au supravietuit. Se simte in comportamentul lor, ca e ceva sintetic si ca fac ceea ce fac, ca “asa se cere”, fara sa se indoiasca. Daca vii dintr-o familie saraca si ti-ai ridicat nivelul de trai, o sa tragi cu dintii, sa nu mai ajungi acolo de unde ai plecat. Asa se nasc “curvele” la ambele sexe.

Totul e rezultatul adaptarii. Putem sa radem de ei, dar nu in mediul lor, ca acolo ne dau clasa…

Asta e o subcategorie de handicapati, care n-ar trebuie sa circule pe drumurile nationale, cand sunt si alte masini p’acolo. Ce fac astia:

- cand vine curba, o iau cu 20kmh mai incet, cu cat ai putea vira, fara sa ti se verse bidonul cu lapte fara capac, pus in fata scanului pasagerului din fata, jos la picioare

- cand e drum drept, merg cu 20kmh mai repede ca viteza legala, ca sa nu-i poti depasi, fara sa treci grosolan peste limita de viteza legala

- cand se apropie de o trecere de pietoni, incetinesc exagerat, dar daca pietonul a calcat pe trecere, nu se opresc

- cand semaforul se schimba din verde in galben, nu accelereaza de loc si trec fix pe rosu

Mesaj pt. cei care se incadreaza in cele descrise mai sus, chiar daca nu sunteti constient de acest comportament:

“V-as umili in fata familiei voastre, atat de rau, de n-ati mai iesi din casa, decat cu cagula pe fata” si pe langa asta clasicul: “Luati muie bai!”

Ce fel de oameni sunt aia care ies pe strada cu pancarde? As vrea sa fiu in capul lor sa aflu, la ce se asteapta in urma demonstratiilor…

Eu nu ma consider un om destept, ba chiar ma consider naiv, dar ce vad la TV e deprimant…

Superioritatea omului fata de restul entitatilor vii este ca isi inhiba simturile cu scopul deformarii realitatii, pentru a obtine un sentiment de confort sau superioritate fata de semeni.

Aceasta deformare a realitatii este exagerata in cazurile extreme. Cei saraci cauta confort in lumea spirituala si cred in forte supranaturale care au grija de ei, sunt superstitiosi. Cei bogati se implica in tot felul de organizatii de caritate in care domina compasiunea si iubirea. Imi vine in minte Brigitte Bardot… Cei nenorociti, care pierd pe cineva apropiat sau care au o boala incurabila sau care devin invalizi, descopera imortalitatea sufletului.

Aceasta capacitate a omului de a deforma realitatea este extraordinara si este probabil singura modalitate de a supravietui/vindeca cazurile de trauma profunda, asta ar explica procentul mare de oameni incercati de viata printre randurile religiosilor.

Nimeni nu vrea 100% realitate. E pur si simplu prea cruda si prea imprevizibila, iar mintea omului  intr-un fel respinge posibilitatea disconfortului si altereaza realitatea prin crearea unor scenarii de fictiune.

Totul este doar in capul nostru si e diferit la fiecare, chiar daca ne asociem cu un sablon predefinit.