quaie.ro

Acum cateva saptamani m-a intrebat cineva: spune-mi si mie o persoana despre care ai o parere buna.
Am ramas blocat. Aparent in acest moment nu e nicio persoana despre care sa am parere 100% buna. Nici despre mine n-am o parere buna.
A fost o vreme cand in anturajul meu eram apreciat, cand spuneam pe fata lucrurile care ma deranjeau, dar cu trecerea timpului eram din ce in ce mai putin apreciat si ma deranjau din ce in ce mai multe lucruri. Am ajuns sa ma deranjeze un 90-95% din tot ce e legat de oameni.
Cei care erau ca mine si spuneau ce ii deranja s-au oprit. Nu stiu daca tot ii deranjeaza lucrurile, dar nu mai zic, ori s-au schimbat.
Simt ca a cam venit momentul sa ma opresc si eu. Nu mai vad rostul sa necajesc oamenii, ca oricum nu pot sa-i schimb. Nu mai vad rostul sa ma necajesc pe mine, poate ma schimb.
Poate o dau si eu pe gandire pozitiva & shit

Iar sunt filozofic…
“Problema” care ma provoaca este urmatoarea: cum poti iti dai seama, cand te minti singur?
Nu cred ca exista om pe lumea asta care nu se minte. In principiu, chestia asta ne face viata mai usoara. Dar e grav, cand ne bazam pe niste caracteristici/trasaturi ale persoanei noastre, despre care ne-am mintit. Asta e, ca si cum ne-am suge-o singur, metaforic vorbind. Ca practic, am vazut ca unora le place. Sau ei asa cred ca le place…
Dar treaba asta cu mintitul, daca ne face sa ne simtim mai bine, e in regula? Pot sa zic, ca da, daca nu exageram. Dar cine va hotara, cand exageram?
Am dat peste o gramada de oameni, care au afirmat extrem de sigur pe ei, chestii de genul: “stiu cine sunt”, “sunt sentimentele mele”, “am pula mare” sau “sunt foarte rapid pe teren”. Si cand le-am demonstrat cu niste argumente rationale ca se inseala, mi-au spus ca “asta e parerea mea” si ca nimeni nu cunoaste un om mai bine, decat el insusi.
Ce inseamna de fapt sa fi tu insuti? Cand 99% din timp, esti ceea ce vrei sa fi si 1% din cazuri, cand esti constrans, nu mai esti ceea ce vrei sa fi, esti doar ceea ce poti sa fi. Matematic vorbiind, esti ceea ce vrei sa fi, ca majoritatea timpului iti permiti sa te porti cum ai vrea sa fi. Si totusi, la ce se refera vorba, “si-a arat coltii” sau “a aratat, cine e cu adevarat”?

Primesc de la quaie acest mail:

_ _SEX CORPORATIST. CUM FAC SEX CORPORATISTII [1]

Prea bun ca sa nu fie publicat textul de mai jos. L-am primit pe mail,
il dau mai departe, in eter. Mi-as dori sa stiu cine l-a scris. Are
toata admiratia mea:

“Imi plac leoparzii, suricatele, poneii si corporatistii. Dar
corporatistii imi plac cel mai mult. imi place cum umplu ei trecerile de
pietoni din Pipera seara la sase, cind ies de la serviciu, ca niste
turme de bizoni imbracati biznis, cu fete de robotei dezumanizati de
firma care se hraneste cu suflete. Nici nu te mai intrebi de ce dracului
nu pun astia semafoare pentru pietoni pe Dimitrie Pompei ala, ca sa mai
opreasca din puhoi si sa poti sa treci si tu cu masina. N-ai timp. Esti
prea fascinat de corporatiste, aceste erbivore la cura cu privire de
antilopa gnu nefu… si glezne de hipopotamita brazilianca. Te abtii cu
greu sa calci vreo doua-trei. Ai face-o doar asa, de curiozitate, ca sa
vezi daca tipa. Nu de alta, dar nu le crezi in stare de emotii atit de
puternice. Cum sa tipe? Ar muri si atit. De fapt, corporatistii nici
macar nu mor. Ei ies din uz.

Cit mai traverseaza treizeci de capete, te gindesti amuzat cum s-or
fu… oamenii astia. Sigur baga englezisme ca sa simuleze pasiunea
(altfel inexistenta). O ard cam asa:

- Gaby, vreau un orgasm ASAP!

- Of course, draga mea, dar wait a minute, ca n-am feedback pozitiv de
la my dick!

- Ohhh, ce cute, he’s on burnout?!

- E dead.

- Focuseaza-te pe my tits, poate o get it up!

- You call those badges tits?! Daca-ti pui niste comprese iti trec!

- Lasa vrajeala, ai deadline pina la 8 jumate sa fii hard.

- Fi-mi-ar rate-cardul de ris, cre’ca mi-a ramas tot singele in
brainstormingu’ de la sfirsitu’ programului!

Eu as face gradini zoologice cu corporatisti. Multe custi mari, fiecare
cusca reprezentind o firma. Sa-si traiasca viata in custile alea mai
generoase decit cotetele in care lucreaza cu adevarat. Sa fie hraniti cu
covrigi, iaurt si brinzoaice si sa faca in cusca, la vedere, toate
prostiile pe care le fac ei in cea de doua lor existenta, job-ul:
teambuilding-uri, diplome pentru angajatul lunii, iesiri din cusca-sediu
in cusca-club (unde se distreaza refulindu-se la karaoke şi bind
cocktailuri sau intre 3 si 5 beri), premii pentru angajatul lunii,
drumetii in custi muntoase, bonding in jurul focului de tabara cu multa,
multa ipocrizie. Ca vaaai, ce buni prieteni sintem noi, cit de mult ne
apreciem unii pe ceilalti si ce echipa unita si mustind de coeziune
alcatuim! Ptiu ptiu ptiu!

Acum sa incep comentariul. N-am putut nici macar sa zambesc la mail-ul asta. Deja e mainstream sa faci misto de corporatisti. Pot sa zic, ca n-am nicio treaba cu ei, pana nu intra in lumea mea, sa faca mizerie cu ideile din lumea lor. Stereotipul corporatistului, sunt aia saraci, de obicei veniti de la tara(Targoviste), care au ajuns la oras si au un trai “bun”, au “reusit in viata”, cum se zice. Aia care au crescut la oras si au avut un trai decent, aia sunt altfel. Sunt mai putin aroganti si mai putini batuti in cap. E o diferenta uriasa intre imigranti si nativi. Dar toti sunt bagati in aceeasi oala.

Alt aspect important este adaptarea. Ala din Bucuresti, cu mentalitate de bucurestean, nu va supravietui la Sibiu, brasoveanul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la Bucuresti, iar niciunul cu mentalitate de oras, nu va supravietui la tara. Daca omul schimba mediul, trebuie sa se adapteze, daca vrea sa supraveituiasca si sa nu cada in depresie.

Comportamentul corporatist este rezultatul adaptarii celor care si-au schimbat mediul si au supravietuit. Se simte in comportamentul lor, ca e ceva sintetic si ca fac ceea ce fac, ca “asa se cere”, fara sa se indoiasca. Daca vii dintr-o familie saraca si ti-ai ridicat nivelul de trai, o sa tragi cu dintii, sa nu mai ajungi acolo de unde ai plecat. Asa se nasc “curvele” la ambele sexe.

Totul e rezultatul adaptarii. Putem sa radem de ei, dar nu in mediul lor, ca acolo ne dau clasa…

Exista diferenta in a crede ceva sau a stii ceva?

Nu exista realitate, ca ne mintim singuri.

Superioritatea omului fata de restul entitatilor vii este ca isi inhiba simturile cu scopul deformarii realitatii, pentru a obtine un sentiment de confort sau superioritate fata de semeni.

Aceasta deformare a realitatii este exagerata in cazurile extreme. Cei saraci cauta confort in lumea spirituala si cred in forte supranaturale care au grija de ei, sunt superstitiosi. Cei bogati se implica in tot felul de organizatii de caritate in care domina compasiunea si iubirea. Imi vine in minte Brigitte Bardot… Cei nenorociti, care pierd pe cineva apropiat sau care au o boala incurabila sau care devin invalizi, descopera imortalitatea sufletului.

Aceasta capacitate a omului de a deforma realitatea este extraordinara si este probabil singura modalitate de a supravietui/vindeca cazurile de trauma profunda, asta ar explica procentul mare de oameni incercati de viata printre randurile religiosilor.

Nimeni nu vrea 100% realitate. E pur si simplu prea cruda si prea imprevizibila, iar mintea omului  intr-un fel respinge posibilitatea disconfortului si altereaza realitatea prin crearea unor scenarii de fictiune.

Totul este doar in capul nostru si e diferit la fiecare, chiar daca ne asociem cu un sablon predefinit.

Daca e unul despre care eu zic ca e un mediocru sau un sclav, dar face mai multi bani ca mine si cu un efort mult mai mic, cine e prostul? Exemplu: corporatistul bucurestean, care a plecat de undeva, unde nu se pune tigla pe casa, unde vara lumea se incalta exclusiv cu slapi si unde alimentul principal dupa seminte de floarea soarelui sunt semintele de floarea soarelui decojite, isi permite trei concedii pe an, chit ca nu stie altceva decat iarna schi in Austria, vara la mare la turci si inca o vizita intr-o capitala europeana, dar are si bani si timp.

Daca un incuiat la minte, se adapteaza la sistem mult mai bine ca mine, la ce imi foloseste ca eu sunt un freestyler si vad unele aspecte ale vietii despre care el habar n-are? Exemplu: eu stiu cum sta treaba cu taxele, stiu cum sa evit taxele, dar el are asigurare medicala privata si acces usor la orice credit disponibil pe piata. Sau eu stiu cum e sa ai angajati si cum trebuie sa-mi asum responsabilitatea la tot ce fac ei, iar el n-are niciun stres, poate odata la 6-7 ani cand se fac restructurari sau reorganizari in corporatie.

Cred ca a venit timpul sa pun mintea la contributie si daca tot ii dezcosider pe astia, sa arat si ceva concret, ca pana la urma suntem ceea ce facem, cu ceea ce zicem…

Daca nu scoti capul din cutie, ai o viata “normala” si daca nu castigi la loto, treci prin viata cum trece cutitul prin unt.

Daca scoti capul din cutie, vezi o prostie infinita, deja iti pare rau ca ti-ai scos capul, dar e prea tarziu, deja esti condamnat pt. tot restul vietii sa incerci sa luminezi masele din jurul tau, sa-ti inhibezi pornirile violente de a eradica “bizonii”  sau sa filozofezi despre mediocritate.

Trist ar fi sa realizez, ca mai sunt cateva cutii din care pot sa scot capul. Asta suna deja a Matrix Mioritix…

Se zice ca omul se trage din maimuta si maimuta din alte animale si stim cu totii ca animalele “invata” imitand unii pe altii. Asta caracterizeaza si omul mediocru. Vrea atinga nivelul maxim in limitele impuse de sistem, imitand alti mediocrii care li se par “realizati”. Din cate am observat, maximul ce poate atinge un mediocru este sef de departament sau coordonator de ceva.

Cu toate ca fac aici niste generalizari crancene, nu toti corportatistii sunt niste mediocri ratati. Sunt unii care chiar au o viziune realista asupra vietii si nu sunt plini de cacat. As vrea sa generalizezi aceste exceptii, dar simt ca sunt limitat de intelect.

Mediocri wannabe sunt o specie penibila. Chiar pot sa folosesc neologismul: trol. Viziunea acestei specii asupra vietii, e ceva sintetic. Astia reusesc cumva sa elimine din personalitatea lor tot ce e uman si incearca sa functioneze dupa tipare predefinite. Zic incearca, fiinca nu le iese tot timpul. Ei stiu ce au de facut, dar se vede ca nu sunt siguri pe ei si ezita. Tiparele sunt scrise de legile nescrise, un fel de cum ar trebui sa traiasca un om conform educatiei primite de la institutiile de invatamant si biserica.

Mediocri maturi, sunt mediocri wannabe care au convingerea ca au devenit “cineva”, prin multa munca si disciplina(=niciodata nu s-au contrazis cu superiorul din organigrama). Astia tot ce fac in viata, sunt 100% siguri pe ei. Sunt 100% convinsi ca ei fac ceea ce trebuie si ceea ce fac e bine. Astia au intemeiat o familie si sunt capi de familie cand se prezinta in societate [...sper ca se subintelege ca vorbesc doar despre masculi] se preteaza intelepti si nu ezita sa explice celor din jurul lor, cum stau lucrurile.

Nu reusesc sa ma decid care dintre categoriile astea sunt mai jos, ca niciunul dintre ei n-are nicio scapare. Astia se auto-condamna sa traiasca in intuneric:

Mediocri wannabe sunt usor de pacalit, ca poti sa te dai in fata lor un mediocru implinit si devi credibil. In fata unui mediocru matur, poti sa te dai si Isus Cristos ca, n-ai cum sa le afectezi viziunea.

Cel mai rau din fenomenele de mai sus este ca au copii. Acest fapt m-a condus sa ma descarc aici. Mi-a atras atentia cum acesti mediocri, insista sa-si “educe”(=spele pe creier) urmasii, chiar nu ezita sa “educe” copii altora. Copii astia au bagate in creier niste referinte absolute, care sunt orice, doar absolute nu sunt si n-au nici o sansa sa devina mai inteligenti decat parintii lor, sunt condamnati sa traiasca in bezna.

UPDATE: Cand dau peste unul din astia, acest banc imi sare in minte:

Niste prieteni, toti vanatori se hotarasc intr-o buna zi sa mearga la vanatoare. Zis si facut, pustile incarcate, mancare, bautura, totul pregatit pentru un “sejur”.
Ajung ei la cabana seara tarziu, fac rapid un foc de tabara si unul din ei incepe sa povesteasca o aventura pe care-a avut-o recent la vanatoare:
- … si asa cum ziceam, deodata apare in fata mea un mistret. Mai aveam un singur glonte pe teava. Ochesc si cand sa trag vad cu coada ochiului un lup in stanga mea. Pfaai, ce sa fac? In clipa aia ma gandesc: lasa ca impusc mistretul si cu cutitul ii tai gatul lupului. Nici nu apuc sa-mi duc planul la indeplinire ca in dreapta mea apare un urs.
Toti extrem de atenti: -SIIIII? Ce-ai facut?
-Simplu baieti! Am tras cu pusca in mistret, glontele a ricosat in lup si cu-o miscare am taiat gatul ursului!
Au inceput toti sa aplaude!!!
Un vanator mai tanar care statea chiar langa vanatorul cu pricina, extrem de miscat spune:
-wow, cat de tare!!! Imi dati voie sa va ating?
Vanatorul extrem de magulit spune: Desigur!
La care vanatorul cel tanar il atinge cu un deget pe umar si-i spune:
-Ia mai da-te’n pula mea!

Azi am asistat la un fenomen care cred ca mi-a dat raspunsul la multe.

Mergand cu masina la un moment dat ajung la o trecere de pietoni si observ un copil asa pe la vreo 10 ani cu ghiozdanul pe spate, imbracat in hainele lui fra’su(si alea cumparate acum 3 ani de la Piata de Miercuri), care traverseaza strada cu toata ca m-a vazut ca vin tare. Dar circuland la limita evitarii oricarui pericol, cu 70 la ora, reusesc sa ma opresc, cu toate ca au zburat toate in masina – multumiri inventatorului ABS-ului.

Copilul ala era praf, batut de soarta, vai de mama lui. Un mighty loser, frustrat la maxim de situatia lui de cacat, fara nicio speranta. A fost educat de niste parinti amarati(si aia frustrati la maxim) daca traverseaza strada pe trecerea de pieton nu i se intampla nimic(are un fel de immortality spell) si daca ia note bune la scoala, are sanse mari sa reuseasca in viata(sa ajunga comis voiajor).

Fiind un copil ascultator, s-a conformat, iar rezultatul i-a dat satisfactii uriase: pe trecerea de pieton, este deasupra tuturor. Cand el trece strada pe trecere, poate sa vina si Terminator, ca toti sunt obligati sa se opreasca si se vor opri, ca asa a spus mama acasa(care cunoaste pe de rost legile tarii). Cand trece strada pe trecere, este un fel de demi-zeu si poate sa evadeze pentru cateva secunde, din rolul de mighty loser fara speranta.

Cred ca daca s-ar face un studiu, ar iesi ca 90% dintre cei care o mierlesc pe trecere, sunt din categoria acestui copil.

Extrapoland scenariul, se explica de ce amaratii circula pe banda 2, cu masinile lor luate in 120 rate, la care au bani sa bage fix atat benzina sa le ajunga sa mearga la servici(ca ce pula mea, suntem si noi in rand cu lumea), la maxim 5km si in weekend la Carrefour.

Se explica si faptul de ce Carrefour e tot timpul plin de din astia, care demonstreaza prin prezenta lor, ca nu sunt niste loseri, ei fac shopping, chit ca cumpara o paine, un suc carbogazos din categoria Adria sau Giusto la 2.5l la reducere si 4 pliculete de cafea 3-in-1.

Ii inteleg! Sa-mi bag pula ca-i inteleg. Ii inteleg si eu am fost acolo. Erau alte vremuri, dar am fost acolo. La acel nivel, unde n-ai nicio speranta, nu poti sa faci nimic, ca esti crescut moralist(adica toti iti dau muie din picioare), decat sa astepti oportunitatea sa demonstrezi ca si tu ai drepturi(sa arati cat de loser esti), ca esti un cetatean, care respecta legea, ca esti CINEVA(cel care sta tot timpul la capatul incorect al pulii). Ai senzatia ca esti protejat de stat, de lege(muie non-stop). Ai satisfactie ca poti sa treci ORICAND strada pe trecere si toti sunt obligati sa se opreasca. OAO! Ce tare esti!

Dar cand esti acolo jos, e intuneric, ploua tot timpul si e un miros apasator care-ti patrunde in carne. N-ai cum sa vezi cum stau treburile, ca grija zilei de maine e misiune imposibila, iar tu esti Tom Cruise, doar ca la nivel de cacat de balena, ca mai jos de atat nu exista.

Ma bucur ca n-am uitat de unde am plecat si din pacate n-am ajuns asa departe, ca sa nu vad loser-ul, cand mai uit inapoi.

Sunt oameni care n-au contact cu realitatea. Toti cunoastem specimene. Unii sunt prea rasfatati, unii au probleme psihice, unii sunt protejati, etc.

Eu ma mandresc cu faptul ca sunt un om realist si judec obiectiv si pula mea. Oais ce tare sunt.

Vine unul plutist, care crede in sistem, habar n-are ce inseamna salariu tarifar, crede ca daca plateste impozitul la inceput de an, chiar economiseste 15%, se duce la vot. Eu il iau la pula si ii zic ca e prost, iar eu sunt destept, fiindca eu cunosc realitatea mai bine ca el.

Vine unul, care nu stie ce inseamna grija zilei de maine, ca familia lui a avut grija ca sa nu aiba ocazia sa aiba aceasta experienta si are in continuare aceasta grija. Eu il iau la pula si ii zic, ca habar n-are cum e viata si ca eu sunt ala care a trait niste chestii, care el nu poate sa perceapa.

Vine altul care s-a trezit ditamai manager dupa ce a terminat facultatea, in afacerea de familie si vine la mine, imi tine predici, cum trebuie sa tratezi angajatii si cum sta treaba cu afacerile. Eu il iau la pula si zic, ca habar n-are ca eu am construit afacerea de la zero si este absolut munca mea si numai eu stiu cat am bagat, ca sa-l pun pe picioare si realizeti, daca gresesc pot sa pierd tot.

Bai ce tare sunt! Puneti mana pe mine, ca sa aveti ce sa povestiti nepotilor.

O PULA SI UN VIS! Ma insel amarnic. Nu am absolut niciun avantaj ca sunt familiar cu anumite realitati, despre care altii habar n-au. Bine zice americanul contemporan: “Just do your thing!”. Ma cac in tot simtul realitatii, pana cand nu ma descurc mai bine ca astia de mai sus. Daca ne luam dupa rezultate chiar dovedesc a fi subiectiv sau filozof.

ZDEEEENG!!!!! M-a lovit zana cu batul fermecat s-a facut lumina si acum vad o alta realitate