quaie.ro

Cei care gandesc dupa tipar. Cei care se regasesc in valorile promovate de religie si stat. Cei care musca la reclamele de pe canalele comerciale si radio. Cei care cumpara multe haine de firma si au credite de consum sau cumpara masini care nu-si permit. Cei care nu au parerea lor si nu sunt capabili sa combine doua idei. Ii numesc pe astia, “oamenii”, “mediocrii”, “majoritatea” etc.
Astia promoveaza puternic mediocritatea. Astia voteaza semenii lor. Daca pot sa aleaga dintre un talent autentic si unul mediocru, o sa aleaga pe cel mediocru din compasiune. Astia lauda copii cand fac lucruri mediocre, copii aia nemaiavand o referinta reala in viata.
Oamenii astia vorbesc doar daca pot sa spuna ceva prefabricat, in rest tac.
Eu in schimb vorbesc. Stau de vorba cu astia. Le zic pareri care ii socheaza. Ii jignesc. Ii desconsider pe fata. N-are rost sa le vorbesc. Le fac rau, dar nu le voi afecta/schimba viata. Dar daca tac, o sa ajung ca ei si o sa fiu in dezavantaj. Daca ma izolez de ei, n-o sa mai am o referinta.
Cred ca trebuie sa fac ce zicea Master Shifu: “find the inner peace”

Barbatii care devin importanti in momentul in care se casatoresc si femeile in momentul in care devin mame.

Barbatii care isi giugiulesc nevasta, parca ar fi Frumoasa si Padurea Adorminta si in orice context o baga in seama, le verifica starea de spirit in momentele in care tace din gura si nu face nimic. Fac ca femeia sa simta cat de importanta este ea pt. el. DE CACAT!

Femeile care toata viata lor erau niste frustrate reduse la tacere(de genul “taci tu proasto”), si au devenit mame. Iar din acel moment cred ca au obtinut dreptul de a vorbi, de a-si da importanta prin faptul ca au devenit mame si prin asta sunt deosebit de speciale. Sunt la fel de proaste, la fel de reduse si mai bine ar tace din gura in continuare, dar ele nu. Daca ar putea, ar canta melodii pt. copii(ca asta le-a ramas de la mama lor retardata) in gura mare la priveghul vecinului, ca ele acum au dreptul de a deschide gura si sunt direct responsabile pt. starea de spirit buna al copilului. DE CACAT!

Am fost cu copii la gradina zoologinca din Noua. Abia am putut rezista suferintei ce mi-a provocat acest loc.
Traficul era mai mare ca sambata la Carrefour. Era doldora de analfabeti, care dadeau pufulet la capre si maimute pe langa semnul “nu hraniti animalele” scris “daltonist-proof” galben pe negru.
Noroi pana in genunchi, e santier acolo de un an si probabil ca va fi inca 2.
Am sesizat inevitabil reactia galagioasa a unora peste 18 ani, la vederea animalelor: “uite bah cum tine pufuletul in mana, fa-mi repede o poza”.
N-am cuvinte pt. senzatia de scarba, care mi-au provocat vizitatorii de acolo. Aveam un gand in cap, care rula in bucla: NU VREAU SA FIU PRINTRE ASTIA! NU VREAU SA FIU PRINTRE ASTIA! NU VREAU SA FIU PRINTRE ASTIA! … Si-mi veneau in cap prietenii mei care au emigrat
Cred ca merita sa-mi cumpar un Jimny si mai bine ma duc cu familia in pula adanc in padure, unde terenul inca n-a vazut picior de cocalar balcanic. “Cocalar balcanic”… seamana mai repede cu ceva de genul “lacusta amazoniana”, decat orice altceva legat de oameni.
Nu stiu daca e real, dar am senzatia, ca tot Brasovul e sufocat de aceste specimene de plimbareti, care apar ca mucegaiul pe lamaie, in absolut toate locurile publice usor accesibile.
Parca nu mai am loc de astia in acest oras. Ma simt sufocat

Respect celui care a avut vointa si rabdare sa traduca:  Asa se ia muie de la stat

Nu exista realitate, ca ne mintim singuri.

Superioritatea omului fata de restul entitatilor vii este ca isi inhiba simturile cu scopul deformarii realitatii, pentru a obtine un sentiment de confort sau superioritate fata de semeni.

Aceasta deformare a realitatii este exagerata in cazurile extreme. Cei saraci cauta confort in lumea spirituala si cred in forte supranaturale care au grija de ei, sunt superstitiosi. Cei bogati se implica in tot felul de organizatii de caritate in care domina compasiunea si iubirea. Imi vine in minte Brigitte Bardot… Cei nenorociti, care pierd pe cineva apropiat sau care au o boala incurabila sau care devin invalizi, descopera imortalitatea sufletului.

Aceasta capacitate a omului de a deforma realitatea este extraordinara si este probabil singura modalitate de a supravietui/vindeca cazurile de trauma profunda, asta ar explica procentul mare de oameni incercati de viata printre randurile religiosilor.

Nimeni nu vrea 100% realitate. E pur si simplu prea cruda si prea imprevizibila, iar mintea omului  intr-un fel respinge posibilitatea disconfortului si altereaza realitatea prin crearea unor scenarii de fictiune.

Totul este doar in capul nostru si e diferit la fiecare, chiar daca ne asociem cu un sablon predefinit.

Incerc din rasputeri sa-i inteleg pe astia care stau la bloc si nu reusesc.

In schimb am elaborat o teorie:

Astia care stau la bloc, aka cotetari, urasc blocul. Am crezut ca doar eu urasc blocul, dar nu si ei urasc blocul. Parca ar fi cu totii claustrofobi. Folosesc orice oportunitate sa plece din bloc si sa faca orice altceva, doar sa nu stea in bloc. Sa stea in fata blocului, sa se plimbe in parc, sa se duca la Carrefour, sa se duca la gratar langa calea ferata, sa se plimbe cu masina prin oras cu 40 la ora, sa plece in concediu cu masina in Spania 10 zile din care 5 stau in masina, orice activitate tampita, doar sa nu stea la bloc.

Oamenii astia sunt foarte sociabili, intra in discutie cu oricine, numai sa treaca timpul si sa nu trebuiasca sa se intoarca la bloc.

Aia care nu ies din bloc o perioada lunga(1 luna) din diferite motive, devin deprimati, apoi depresivi, apoi emo, apoi ori omoara pe cineva, ori violeaza pe cineva, ori se sinucid.

Dar cu toate aceste aspecte, apartementele se vand foarte bine si se construiesc blocuri in prostie.

Chiar am vazut pe unii, care dupa vreo 20 ani stat la bloc, s-au mutat la casa. Si ce au facut? O curte de 300mp in care n-ai loc nici sa te caci si contiua aceeasi mod de viata, de cotetar.

Omul din fire are nevoie de spatiu. Are nevoie de intimitate. Are nevoie de un loc al lui unde sa se desfasoare si unde altii sa nu-si bage nasul.

Dar dupa ce ai stat 15 ani la bloc, instinctele sunt inhibate si ajung in stare latenta, si ca rezultat, vedem tot felul de manifestari stupide, de genul mergem la cumparaturi OBLIGATORIU intr-un hipermarket, de cat mai multe ori, numai sa sa treaca timpul. Sau sa mergem cum masina in fucking-sunday-driver-mode si sa incomodam tot traficul, numai ca sa treaca timpul, sa ne obosim si sa mergem la culcare.

Trebuie preveniti oameni sa ajunga in aceasta stare. Trebuie trimisi de mici la tara la casa si facuti sa inteleaga, ca oamenii buni intr-un loc mic se fac rai.

Daca nu scoti capul din cutie, ai o viata “normala” si daca nu castigi la loto, treci prin viata cum trece cutitul prin unt.

Daca scoti capul din cutie, vezi o prostie infinita, deja iti pare rau ca ti-ai scos capul, dar e prea tarziu, deja esti condamnat pt. tot restul vietii sa incerci sa luminezi masele din jurul tau, sa-ti inhibezi pornirile violente de a eradica “bizonii”  sau sa filozofezi despre mediocritate.

Trist ar fi sa realizez, ca mai sunt cateva cutii din care pot sa scot capul. Asta suna deja a Matrix Mioritix…

Se zice ca omul se trage din maimuta si maimuta din alte animale si stim cu totii ca animalele “invata” imitand unii pe altii. Asta caracterizeaza si omul mediocru. Vrea atinga nivelul maxim in limitele impuse de sistem, imitand alti mediocrii care li se par “realizati”. Din cate am observat, maximul ce poate atinge un mediocru este sef de departament sau coordonator de ceva.

Cu toate ca fac aici niste generalizari crancene, nu toti corportatistii sunt niste mediocri ratati. Sunt unii care chiar au o viziune realista asupra vietii si nu sunt plini de cacat. As vrea sa generalizezi aceste exceptii, dar simt ca sunt limitat de intelect.

Mediocri wannabe sunt o specie penibila. Chiar pot sa folosesc neologismul: trol. Viziunea acestei specii asupra vietii, e ceva sintetic. Astia reusesc cumva sa elimine din personalitatea lor tot ce e uman si incearca sa functioneze dupa tipare predefinite. Zic incearca, fiinca nu le iese tot timpul. Ei stiu ce au de facut, dar se vede ca nu sunt siguri pe ei si ezita. Tiparele sunt scrise de legile nescrise, un fel de cum ar trebui sa traiasca un om conform educatiei primite de la institutiile de invatamant si biserica.

Mediocri maturi, sunt mediocri wannabe care au convingerea ca au devenit “cineva”, prin multa munca si disciplina(=niciodata nu s-au contrazis cu superiorul din organigrama). Astia tot ce fac in viata, sunt 100% siguri pe ei. Sunt 100% convinsi ca ei fac ceea ce trebuie si ceea ce fac e bine. Astia au intemeiat o familie si sunt capi de familie cand se prezinta in societate [...sper ca se subintelege ca vorbesc doar despre masculi] se preteaza intelepti si nu ezita sa explice celor din jurul lor, cum stau lucrurile.

Nu reusesc sa ma decid care dintre categoriile astea sunt mai jos, ca niciunul dintre ei n-are nicio scapare. Astia se auto-condamna sa traiasca in intuneric:

Mediocri wannabe sunt usor de pacalit, ca poti sa te dai in fata lor un mediocru implinit si devi credibil. In fata unui mediocru matur, poti sa te dai si Isus Cristos ca, n-ai cum sa le afectezi viziunea.

Cel mai rau din fenomenele de mai sus este ca au copii. Acest fapt m-a condus sa ma descarc aici. Mi-a atras atentia cum acesti mediocri, insista sa-si “educe”(=spele pe creier) urmasii, chiar nu ezita sa “educe” copii altora. Copii astia au bagate in creier niste referinte absolute, care sunt orice, doar absolute nu sunt si n-au nici o sansa sa devina mai inteligenti decat parintii lor, sunt condamnati sa traiasca in bezna.

UPDATE: Cand dau peste unul din astia, acest banc imi sare in minte:

Niste prieteni, toti vanatori se hotarasc intr-o buna zi sa mearga la vanatoare. Zis si facut, pustile incarcate, mancare, bautura, totul pregatit pentru un “sejur”.
Ajung ei la cabana seara tarziu, fac rapid un foc de tabara si unul din ei incepe sa povesteasca o aventura pe care-a avut-o recent la vanatoare:
- … si asa cum ziceam, deodata apare in fata mea un mistret. Mai aveam un singur glonte pe teava. Ochesc si cand sa trag vad cu coada ochiului un lup in stanga mea. Pfaai, ce sa fac? In clipa aia ma gandesc: lasa ca impusc mistretul si cu cutitul ii tai gatul lupului. Nici nu apuc sa-mi duc planul la indeplinire ca in dreapta mea apare un urs.
Toti extrem de atenti: -SIIIII? Ce-ai facut?
-Simplu baieti! Am tras cu pusca in mistret, glontele a ricosat in lup si cu-o miscare am taiat gatul ursului!
Au inceput toti sa aplaude!!!
Un vanator mai tanar care statea chiar langa vanatorul cu pricina, extrem de miscat spune:
-wow, cat de tare!!! Imi dati voie sa va ating?
Vanatorul extrem de magulit spune: Desigur!
La care vanatorul cel tanar il atinge cu un deget pe umar si-i spune:
-Ia mai da-te’n pula mea!

Am primit un mail despre socialism. Ma intreb cum se descurca Suedia? Fac aici un paste:

Saptamana asta am avut sansa sa ma intalnesc cu cativa dintre fostii mei colegi. Majoritatea dintre ei au ajuns sefuti “respectabili”, dar toti dintre ei erau absolut multumiti, ba chiar mandri, de viata lor. Nu e nimic rau in asta, cunosc multi care sunt in situatia asta si e normal ca intr-o corporatie ca dupa cativa ani buni sa urci in hierarhie, dar ce e deosebit in cazul lor, ca acolo sefii cei mari pastreaza in jurul lor doar lingai. Nu stiu daca lingaul e echivalent cu yes-man, dar in acest caz nimeni nu este avansat/apreciat, daca nu este de fiecare data, dar absolut de fiecare data de acord cu seful.

Cam scenariul asta era si in era lui Ceausescu. Era inconjurat de yes-man si din cauza asta s-a dus totul de rapa.

Scenariul asta e benefic pentru longevitate in pozitii suspuse, dar e fatal pe scara mare.

Revenind la subiect eu zic, ca omul care a urcat in hierarhia profesionala datorita caracterului de sclav lingusitor si nici macar n-a ajuns suficient de sus, un om care daca este dat afara din corporatie(daca e dat afara din departament, mai are sanse), e pierdut total. In productie nu mai face fata, ca n-a lucrat de mult si a uitat tot. La managament habar n-are ca a ajuns manager ca era un lingau si avea sefi mai prosti ca el, care au ajuns in pozitii tot ca erau lingai. Pe langa asta, omul daca se considera realizat si are impresia ca este important si apreciat. Omul asta e un mediocru. E un om, cu capul in nori, ficatul tare si un exemplu prost pentru familia lui.

Dar daca lucrezi la o firma mai mult de 10 ani si nu ajungi o persoane de decizie, vei suferi un brain damage irecuperabil.

Oamenii astia in fata mea, ar trebui sa taca in pula mea din gura, ca nu vreau sa aud parerea lor, doar daca fac un studiu social. Oamenii astia ma irita, cand se cred importanti si in afara mediului lor si vor sa para intelepi, dand cu parerea in sanga si in dreapta. Niste mediocri ratati…

Azi am fost in Carrefour. De fiecare data cand intru in magazinul ala, ies cu tot felul de probleme existentiale in cap, care ma macina. Uite nu pot sa dorm, baga-mi-as pula. Toata ziua eram zombie, planuiam sa ma bag in pat la 9 si uite, dupa ce am stat o ora jumate in pat, fara sa adorm, m-am enervat si m-am dat jos. Sper sa nu fie din cauza gandurilor care s-au nascut in Carrefour. Poate din cauza kilogramului de cirese consumat.

Alors, cand am iesit din Carrefour, ma gandeam, cat de multi sunt care nu-si doresc mai mult decat sa poata sa faca cumparaturi(=mancare) de cateva ori pe saptamana la Carrefour sau alternative. Cumva sa faci cumparaturi la Carrefour e un etalon pentru normalitate si sunt enervant de multi care nu doresc altceva decat sa fie normali. Astia sunt scalvii contemporani. Astia sunt oamenii care nu stiu sa traiasca. Trebuie sa vina o pseudo-vedeta de la Europa FM sau Kiss FM(ar trebui sa zic si Super FM) sa le zica, ce muzica trebuie sa asculte. Trebuie sa citeasca reviste mondene, unde sa fie articole cu filme recomandate. Trebuie sa se uite la reclame ca sa stie ce sa manance si ce sa bea. Si trebuie sa cumpere colectia Adevarul, cu sloganul, “carti care trebuie sa le ai in biblioteca”.

Oamenii astia refuza alternativele. Refuza sa gandeasca. Refuza sa judece. Ei vor sa fie oameni normali si sa condamne, sa puna presiuni pe toti care ies din tipar. Din toamna “incepem” gradinita si o sa fiu pus fata-n-fata cu parinti din categoria asta. Si anticipez ca voi fi condamnat pentru atitudinea mea si voi fi constrans sa accept multe lucruri fara intrebari. Abia astept sa le fac viata grea

Recunosc ca aceste idei au fost amplificate de The Adjustment Bureau , dar chiar si asa, de cand ma stiu, mereu am fost impotriva rutinei.

Cred nestigherit ca rutina omoara spiritul, distruge umanul si ne face roboti.