quaie.ro

Respect celui care a avut vointa si rabdare sa traduca:  Asa se ia muie de la stat

Nu exista realitate, ca ne mintim singuri.

Superioritatea omului fata de restul entitatilor vii este ca isi inhiba simturile cu scopul deformarii realitatii, pentru a obtine un sentiment de confort sau superioritate fata de semeni.

Aceasta deformare a realitatii este exagerata in cazurile extreme. Cei saraci cauta confort in lumea spirituala si cred in forte supranaturale care au grija de ei, sunt superstitiosi. Cei bogati se implica in tot felul de organizatii de caritate in care domina compasiunea si iubirea. Imi vine in minte Brigitte Bardot… Cei nenorociti, care pierd pe cineva apropiat sau care au o boala incurabila sau care devin invalizi, descopera imortalitatea sufletului.

Aceasta capacitate a omului de a deforma realitatea este extraordinara si este probabil singura modalitate de a supravietui/vindeca cazurile de trauma profunda, asta ar explica procentul mare de oameni incercati de viata printre randurile religiosilor.

Nimeni nu vrea 100% realitate. E pur si simplu prea cruda si prea imprevizibila, iar mintea omului  intr-un fel respinge posibilitatea disconfortului si altereaza realitatea prin crearea unor scenarii de fictiune.

Totul este doar in capul nostru si e diferit la fiecare, chiar daca ne asociem cu un sablon predefinit.

Incerc din rasputeri sa-i inteleg pe astia care stau la bloc si nu reusesc.

In schimb am elaborat o teorie:

Astia care stau la bloc, aka cotetari, urasc blocul. Am crezut ca doar eu urasc blocul, dar nu si ei urasc blocul. Parca ar fi cu totii claustrofobi. Folosesc orice oportunitate sa plece din bloc si sa faca orice altceva, doar sa nu stea in bloc. Sa stea in fata blocului, sa se plimbe in parc, sa se duca la Carrefour, sa se duca la gratar langa calea ferata, sa se plimbe cu masina prin oras cu 40 la ora, sa plece in concediu cu masina in Spania 10 zile din care 5 stau in masina, orice activitate tampita, doar sa nu stea la bloc.

Oamenii astia sunt foarte sociabili, intra in discutie cu oricine, numai sa treaca timpul si sa nu trebuiasca sa se intoarca la bloc.

Aia care nu ies din bloc o perioada lunga(1 luna) din diferite motive, devin deprimati, apoi depresivi, apoi emo, apoi ori omoara pe cineva, ori violeaza pe cineva, ori se sinucid.

Dar cu toate aceste aspecte, apartementele se vand foarte bine si se construiesc blocuri in prostie.

Chiar am vazut pe unii, care dupa vreo 20 ani stat la bloc, s-au mutat la casa. Si ce au facut? O curte de 300mp in care n-ai loc nici sa te caci si contiua aceeasi mod de viata, de cotetar.

Omul din fire are nevoie de spatiu. Are nevoie de intimitate. Are nevoie de un loc al lui unde sa se desfasoare si unde altii sa nu-si bage nasul.

Dar dupa ce ai stat 15 ani la bloc, instinctele sunt inhibate si ajung in stare latenta, si ca rezultat, vedem tot felul de manifestari stupide, de genul mergem la cumparaturi OBLIGATORIU intr-un hipermarket, de cat mai multe ori, numai sa sa treaca timpul. Sau sa mergem cum masina in fucking-sunday-driver-mode si sa incomodam tot traficul, numai ca sa treaca timpul, sa ne obosim si sa mergem la culcare.

Trebuie preveniti oameni sa ajunga in aceasta stare. Trebuie trimisi de mici la tara la casa si facuti sa inteleaga, ca oamenii buni intr-un loc mic se fac rai.

Daca nu scoti capul din cutie, ai o viata “normala” si daca nu castigi la loto, treci prin viata cum trece cutitul prin unt.

Daca scoti capul din cutie, vezi o prostie infinita, deja iti pare rau ca ti-ai scos capul, dar e prea tarziu, deja esti condamnat pt. tot restul vietii sa incerci sa luminezi masele din jurul tau, sa-ti inhibezi pornirile violente de a eradica “bizonii”  sau sa filozofezi despre mediocritate.

Trist ar fi sa realizez, ca mai sunt cateva cutii din care pot sa scot capul. Asta suna deja a Matrix Mioritix…

Se zice ca omul se trage din maimuta si maimuta din alte animale si stim cu totii ca animalele “invata” imitand unii pe altii. Asta caracterizeaza si omul mediocru. Vrea atinga nivelul maxim in limitele impuse de sistem, imitand alti mediocrii care li se par “realizati”. Din cate am observat, maximul ce poate atinge un mediocru este sef de departament sau coordonator de ceva.

Cu toate ca fac aici niste generalizari crancene, nu toti corportatistii sunt niste mediocri ratati. Sunt unii care chiar au o viziune realista asupra vietii si nu sunt plini de cacat. As vrea sa generalizezi aceste exceptii, dar simt ca sunt limitat de intelect.

Mediocri wannabe sunt o specie penibila. Chiar pot sa folosesc neologismul: trol. Viziunea acestei specii asupra vietii, e ceva sintetic. Astia reusesc cumva sa elimine din personalitatea lor tot ce e uman si incearca sa functioneze dupa tipare predefinite. Zic incearca, fiinca nu le iese tot timpul. Ei stiu ce au de facut, dar se vede ca nu sunt siguri pe ei si ezita. Tiparele sunt scrise de legile nescrise, un fel de cum ar trebui sa traiasca un om conform educatiei primite de la institutiile de invatamant si biserica.

Mediocri maturi, sunt mediocri wannabe care au convingerea ca au devenit “cineva”, prin multa munca si disciplina(=niciodata nu s-au contrazis cu superiorul din organigrama). Astia tot ce fac in viata, sunt 100% siguri pe ei. Sunt 100% convinsi ca ei fac ceea ce trebuie si ceea ce fac e bine. Astia au intemeiat o familie si sunt capi de familie cand se prezinta in societate [...sper ca se subintelege ca vorbesc doar despre masculi] se preteaza intelepti si nu ezita sa explice celor din jurul lor, cum stau lucrurile.

Nu reusesc sa ma decid care dintre categoriile astea sunt mai jos, ca niciunul dintre ei n-are nicio scapare. Astia se auto-condamna sa traiasca in intuneric:

Mediocri wannabe sunt usor de pacalit, ca poti sa te dai in fata lor un mediocru implinit si devi credibil. In fata unui mediocru matur, poti sa te dai si Isus Cristos ca, n-ai cum sa le afectezi viziunea.

Cel mai rau din fenomenele de mai sus este ca au copii. Acest fapt m-a condus sa ma descarc aici. Mi-a atras atentia cum acesti mediocri, insista sa-si “educe”(=spele pe creier) urmasii, chiar nu ezita sa “educe” copii altora. Copii astia au bagate in creier niste referinte absolute, care sunt orice, doar absolute nu sunt si n-au nici o sansa sa devina mai inteligenti decat parintii lor, sunt condamnati sa traiasca in bezna.

UPDATE: Cand dau peste unul din astia, acest banc imi sare in minte:

Niste prieteni, toti vanatori se hotarasc intr-o buna zi sa mearga la vanatoare. Zis si facut, pustile incarcate, mancare, bautura, totul pregatit pentru un “sejur”.
Ajung ei la cabana seara tarziu, fac rapid un foc de tabara si unul din ei incepe sa povesteasca o aventura pe care-a avut-o recent la vanatoare:
- … si asa cum ziceam, deodata apare in fata mea un mistret. Mai aveam un singur glonte pe teava. Ochesc si cand sa trag vad cu coada ochiului un lup in stanga mea. Pfaai, ce sa fac? In clipa aia ma gandesc: lasa ca impusc mistretul si cu cutitul ii tai gatul lupului. Nici nu apuc sa-mi duc planul la indeplinire ca in dreapta mea apare un urs.
Toti extrem de atenti: -SIIIII? Ce-ai facut?
-Simplu baieti! Am tras cu pusca in mistret, glontele a ricosat in lup si cu-o miscare am taiat gatul ursului!
Au inceput toti sa aplaude!!!
Un vanator mai tanar care statea chiar langa vanatorul cu pricina, extrem de miscat spune:
-wow, cat de tare!!! Imi dati voie sa va ating?
Vanatorul extrem de magulit spune: Desigur!
La care vanatorul cel tanar il atinge cu un deget pe umar si-i spune:
-Ia mai da-te’n pula mea!

Am primit un mail despre socialism. Ma intreb cum se descurca Suedia? Fac aici un paste:

Saptamana asta am avut sansa sa ma intalnesc cu cativa dintre fostii mei colegi. Majoritatea dintre ei au ajuns sefuti “respectabili”, dar toti dintre ei erau absolut multumiti, ba chiar mandri, de viata lor. Nu e nimic rau in asta, cunosc multi care sunt in situatia asta si e normal ca intr-o corporatie ca dupa cativa ani buni sa urci in hierarhie, dar ce e deosebit in cazul lor, ca acolo sefii cei mari pastreaza in jurul lor doar lingai. Nu stiu daca lingaul e echivalent cu yes-man, dar in acest caz nimeni nu este avansat/apreciat, daca nu este de fiecare data, dar absolut de fiecare data de acord cu seful.

Cam scenariul asta era si in era lui Ceausescu. Era inconjurat de yes-man si din cauza asta s-a dus totul de rapa.

Scenariul asta e benefic pentru longevitate in pozitii suspuse, dar e fatal pe scara mare.

Revenind la subiect eu zic, ca omul care a urcat in hierarhia profesionala datorita caracterului de sclav lingusitor si nici macar n-a ajuns suficient de sus, un om care daca este dat afara din corporatie(daca e dat afara din departament, mai are sanse), e pierdut total. In productie nu mai face fata, ca n-a lucrat de mult si a uitat tot. La managament habar n-are ca a ajuns manager ca era un lingau si avea sefi mai prosti ca el, care au ajuns in pozitii tot ca erau lingai. Pe langa asta, omul daca se considera realizat si are impresia ca este important si apreciat. Omul asta e un mediocru. E un om, cu capul in nori, ficatul tare si un exemplu prost pentru familia lui.

Dar daca lucrezi la o firma mai mult de 10 ani si nu ajungi o persoane de decizie, vei suferi un brain damage irecuperabil.

Oamenii astia in fata mea, ar trebui sa taca in pula mea din gura, ca nu vreau sa aud parerea lor, doar daca fac un studiu social. Oamenii astia ma irita, cand se cred importanti si in afara mediului lor si vor sa para intelepi, dand cu parerea in sanga si in dreapta. Niste mediocri ratati…

Azi am fost in Carrefour. De fiecare data cand intru in magazinul ala, ies cu tot felul de probleme existentiale in cap, care ma macina. Uite nu pot sa dorm, baga-mi-as pula. Toata ziua eram zombie, planuiam sa ma bag in pat la 9 si uite, dupa ce am stat o ora jumate in pat, fara sa adorm, m-am enervat si m-am dat jos. Sper sa nu fie din cauza gandurilor care s-au nascut in Carrefour. Poate din cauza kilogramului de cirese consumat.

Alors, cand am iesit din Carrefour, ma gandeam, cat de multi sunt care nu-si doresc mai mult decat sa poata sa faca cumparaturi(=mancare) de cateva ori pe saptamana la Carrefour sau alternative. Cumva sa faci cumparaturi la Carrefour e un etalon pentru normalitate si sunt enervant de multi care nu doresc altceva decat sa fie normali. Astia sunt scalvii contemporani. Astia sunt oamenii care nu stiu sa traiasca. Trebuie sa vina o pseudo-vedeta de la Europa FM sau Kiss FM(ar trebui sa zic si Super FM) sa le zica, ce muzica trebuie sa asculte. Trebuie sa citeasca reviste mondene, unde sa fie articole cu filme recomandate. Trebuie sa se uite la reclame ca sa stie ce sa manance si ce sa bea. Si trebuie sa cumpere colectia Adevarul, cu sloganul, “carti care trebuie sa le ai in biblioteca”.

Oamenii astia refuza alternativele. Refuza sa gandeasca. Refuza sa judece. Ei vor sa fie oameni normali si sa condamne, sa puna presiuni pe toti care ies din tipar. Din toamna “incepem” gradinita si o sa fiu pus fata-n-fata cu parinti din categoria asta. Si anticipez ca voi fi condamnat pentru atitudinea mea si voi fi constrans sa accept multe lucruri fara intrebari. Abia astept sa le fac viata grea

Recunosc ca aceste idei au fost amplificate de The Adjustment Bureau , dar chiar si asa, de cand ma stiu, mereu am fost impotriva rutinei.

Cred nestigherit ca rutina omoara spiritul, distruge umanul si ne face roboti.

Saptamana asta am vazut la TV doua evenimente care m-au deprimat.

1. Regina Elisabeta a implinit 85 ani

Si s-a facut mare fast. Au fost mobilizati sute de clovni, ca nu pot numi altfel mascaricii cu palariile alea ciudate, care au facut parada si pula mea. Asa la prima vedere a costat cateva sute de mii de pounds. Pentru ce? Oricum baba asta nu se va umezii niciodata.

2. Procesiunea de Rusalii

Saptamana asta am aflat ca e sarbatoare nationala plus zi libera si cica e deja de 3 ani. Ce mortii ma-si mai e si asta? Iar am vazut babe distruse care se inchinau, de parca cereau iertare pt. sex cu toate animalele domestice si inevitabilul sobor de preoti:

What’s wrong with these people? Cum pula mea reusesc sa adune asa de multa lume si de ce?

Ma ingrozeste prostia acestor oameni…

Oamenii care nu duc grija baniilor*, traiesc intr-o lume paralela sau intr-o alta dimensiune.

* [definitie] “Oamenii care nu duc grija baniilor” = 1. oamenii care stau pe banii altora; 2. oamenii care chiar daca fac greseli, nu le este afectata situatia financiara; 3. oamenii care indiferent daca muncesc sau nu, nu le este afectata situatia financiara

Azi am asistat la un fenomen care cred ca mi-a dat raspunsul la multe.

Mergand cu masina la un moment dat ajung la o trecere de pietoni si observ un copil asa pe la vreo 10 ani cu ghiozdanul pe spate, imbracat in hainele lui fra’su(si alea cumparate acum 3 ani de la Piata de Miercuri), care traverseaza strada cu toata ca m-a vazut ca vin tare. Dar circuland la limita evitarii oricarui pericol, cu 70 la ora, reusesc sa ma opresc, cu toate ca au zburat toate in masina – multumiri inventatorului ABS-ului.

Copilul ala era praf, batut de soarta, vai de mama lui. Un mighty loser, frustrat la maxim de situatia lui de cacat, fara nicio speranta. A fost educat de niste parinti amarati(si aia frustrati la maxim) daca traverseaza strada pe trecerea de pieton nu i se intampla nimic(are un fel de immortality spell) si daca ia note bune la scoala, are sanse mari sa reuseasca in viata(sa ajunga comis voiajor).

Fiind un copil ascultator, s-a conformat, iar rezultatul i-a dat satisfactii uriase: pe trecerea de pieton, este deasupra tuturor. Cand el trece strada pe trecere, poate sa vina si Terminator, ca toti sunt obligati sa se opreasca si se vor opri, ca asa a spus mama acasa(care cunoaste pe de rost legile tarii). Cand trece strada pe trecere, este un fel de demi-zeu si poate sa evadeze pentru cateva secunde, din rolul de mighty loser fara speranta.

Cred ca daca s-ar face un studiu, ar iesi ca 90% dintre cei care o mierlesc pe trecere, sunt din categoria acestui copil.

Extrapoland scenariul, se explica de ce amaratii circula pe banda 2, cu masinile lor luate in 120 rate, la care au bani sa bage fix atat benzina sa le ajunga sa mearga la servici(ca ce pula mea, suntem si noi in rand cu lumea), la maxim 5km si in weekend la Carrefour.

Se explica si faptul de ce Carrefour e tot timpul plin de din astia, care demonstreaza prin prezenta lor, ca nu sunt niste loseri, ei fac shopping, chit ca cumpara o paine, un suc carbogazos din categoria Adria sau Giusto la 2.5l la reducere si 4 pliculete de cafea 3-in-1.

Ii inteleg! Sa-mi bag pula ca-i inteleg. Ii inteleg si eu am fost acolo. Erau alte vremuri, dar am fost acolo. La acel nivel, unde n-ai nicio speranta, nu poti sa faci nimic, ca esti crescut moralist(adica toti iti dau muie din picioare), decat sa astepti oportunitatea sa demonstrezi ca si tu ai drepturi(sa arati cat de loser esti), ca esti un cetatean, care respecta legea, ca esti CINEVA(cel care sta tot timpul la capatul incorect al pulii). Ai senzatia ca esti protejat de stat, de lege(muie non-stop). Ai satisfactie ca poti sa treci ORICAND strada pe trecere si toti sunt obligati sa se opreasca. OAO! Ce tare esti!

Dar cand esti acolo jos, e intuneric, ploua tot timpul si e un miros apasator care-ti patrunde in carne. N-ai cum sa vezi cum stau treburile, ca grija zilei de maine e misiune imposibila, iar tu esti Tom Cruise, doar ca la nivel de cacat de balena, ca mai jos de atat nu exista.

Ma bucur ca n-am uitat de unde am plecat si din pacate n-am ajuns asa departe, ca sa nu vad loser-ul, cand mai uit inapoi.