nu mă întorc
Am nişte prieteni spanioli în vizită în Românica care imi zic cât îi încântă totul, că ce frumos e căcatul ala de Clujul, că nu sunt turişti şi asta e foarte frumos, că oamenii sunt primitori şi ajutători şi vorbesc limbi străine.
Am părinţi care imi zic ce frumos e în Piatra Craiului şi stiu că aşa e şi stiu ca ar trebui să ii vizitez mai des.
Am prieteni care mă ceartă că nu mă întorc, să schimbăm muntele de căcat într-o măreaţă şi creaţă catedrală ortodoxă, şi poate că aşa ar trebui să fac, că pe cine am lăsat acasă nu o să schimbe nimic.
Am prietene şi cunoscute, pizde de pizde de iti cad ochii în gura, si nu ar trebui să le las singure că se răcesc, se trec şi se învaţă cu manelişti.
Dar nu ma aşteptaţi că nu ma întorc. Sigur e o capcană.
Ce îmi aduc eu aminte sunt cozile de pe vreamea lui Ceaşcă, muiştii de controlori de pe autobuze, profesorii din facultăţi care imi cereau şpagă ca la arabeţi ca munceam şi nu ma duceam la cursuri, combinatorii de la toate colţurile, pizdele de la Grădina Botanică, şuţii din Gară, jegul omniprezent, politicienii de căcat, mizeriile de joburi, şefii cu impresii, femeile cu băşini, maneliştii, dorobanţiştii, cocalarii, şoferii, călugarii cerşetori, jucătorii de table, taximetriştii, boşorogii din tramvai….
Intr-un singur cuvănt: ROMÂNII
Comentarii Recente