quaie.ro

Sceneta 1

Acum ca au inceput sa scormoneasca cacatul cei de la TV in legatura cu Revolutia din ’89, imi dau seama cat de periculos e sa creezi oportunitati pentru prosti.  Adica sa dai o mitraliera sau un pistol in mana la unul care n-are nicio treaba si sa-i zici:  impuscati orice suspect sau doborati orice aparat de zbor suspect. Rezultatul: s-au impuscat intre ei.

Numai ambasada rusiei a scapat intacta. Citez un prieten care a fost acolo: “Cand te apropiai de ambasada, se crapau geamurile si usa de garaj si discret au aparut cam 150 de tevi de pusca de diferite marimi…”

In schimb Silviu Brucan a exagerat cand a spus, ca avem nevoie de 20 ani sa scapam de comunisti. Nu vom scapa niciodata, ca majoritatea nu vrea sa scape comunisti si nici nu vrea sa schimbe mentalitatea comunista made in Romania.

Sceneta 2

Ieri, 24.12.2009 pe la pranz, am trecut in fata Carrefour-ului. Nu ca parcarea aia imensa era arhiplina. Se parca si pe drumul care era in fata parcarii. Si culmea, inca intrau masini in prostie.

Pai cat de prost trebuie sa fii ca sa te bagi la cumparaturi in aglomeratia aia. Cineva de pe pamantul asta sa-mi explice si mie, cum se poate sa vezi ca magazinul ala e arhiplin si tot sa te duci acolo. Cum pula mea judeca oamenii aia?

Cred ca asa e, cand creezi oportunitati prostului.

Sper ca cineva, care a fost de pranz pe, 24.12.2009, printre clientii Carrefour, sa citeasca articolul asta si sa-mi dea o replica inteligenta, fara sa ma injure ca l-am facut prost…

Am nişte prieteni spanioli în vizită în Românica care imi zic cât îi încântă totul, că ce frumos e căcatul ala de Clujul, că nu sunt turişti şi asta e foarte frumos, că oamenii sunt primitori şi ajutători şi vorbesc limbi străine.

Am părinţi care imi zic ce frumos e în Piatra Craiului şi stiu că aşa e şi stiu ca ar trebui să ii vizitez mai des.

Am prieteni care mă ceartă că nu mă întorc,  să schimbăm muntele de căcat într-o măreaţă şi creaţă catedrală ortodoxă, şi poate că aşa ar trebui să fac, că pe cine am lăsat acasă nu o să schimbe nimic.

Am prietene şi cunoscute, pizde de pizde de iti cad ochii în gura, si nu ar trebui să le las singure că se răcesc, se trec şi se învaţă cu manelişti.

Dar nu ma aşteptaţi că nu ma întorc. Sigur e o capcană.

Ce îmi aduc eu aminte sunt cozile de pe vreamea lui Ceaşcă, muiştii de controlori de pe autobuze, profesorii din facultăţi care imi cereau şpagă ca la arabeţi ca munceam şi nu ma duceam la cursuri, combinatorii de la toate colţurile, pizdele de la Grădina Botanică, şuţii din Gară, jegul omniprezent, politicienii de căcat, mizeriile de joburi, şefii cu impresii, femeile cu băşini, maneliştii, dorobanţiştii, cocalarii, şoferii, călugarii cerşetori, jucătorii de table, taximetriştii, boşorogii din tramvai….

Intr-un singur cuvănt: ROMÂNII